Strangers in the night(the end)

Un crunt sentiment de resemnare ma incearca.Chiar nu eram in stare sa merg in liniste dupa o fata fara sa ma pierd sau sa o pierd?

Cam trist pentru mine.Era deja 1 noaptea.Mi-am dat seama ca ma aflam departe de casa si ma plimbam ca un bezmetic pe niste stradute intortocheate si necunoscute din spatele unor blocuri.

Cu chiu cu vai am reusit sa ies in final din acel labirint si sa ajung la strada.Am luat tramvaiul spre casa,fiind surprins de faptul ca aveam doar 4 sau 5 statii pana la destinatie.

Si apoi o vad din nou,invariabil,pe ea.Sedea frumos pe un scaun din tramvai si imi arunca priviri indescifrabile.Postura ei,transforma simplul scaun jepelit,de lemn,cu care RATB inzestrase acest tramvai,intr-un tron de pe care ea ma privea.

Ma simt cuprins de un somn imbatabil.

Si iata-ma adormind ca toti boschetarii in tramvai.Cand m-am trezit,parca numai dupa un minut de somn era probabil ora 5.Ea era pe un scaun langa mine.S-a ridicat si mi-a spus:"Trebuie sa cobori!Ai ajuns acasa."

Am ingaimat cateva onomatopee de genu:"aaa","pa",etc. si am coborat.

Amuzat,a doua zi am remeorat toata scena.Imi inchipuiam ca nu sunt chiar asa jalnic ca urmaritor.

Si apoi m-a fulgerat o idee!

Daca...in acea seara,nu am fost eu cel care urmarea?Daca eu am fost urmaritul?
De unde stia ca locuiesc acolo?
De ce se uita la mine de parca m-ar fi cunoscut?
Poate eu am fost cel vanat in acest joc...

Nu am mai vazut-o de vreo 2 saptamani de la acea intamplare.Tanjesc dupa chipul ei...

Mi-as dori sa fim din nou..."strangers in the night"...