E ca la un film de groaza.Inima mea pulsa din ce in ce mai tare.Pasii ei rasunau din ce in ce mai aproape.TIC-TAC face inima mea din ce in ce mai speriata de apropierea ei.Incep sa ma uit in jos,miscarea tipica atunci cand mi-e rusine.
A trecut mai repede de cat imi imaginam.Era la cativa pasi de mine.Dar surprinzator,nu se uita la mine.Era la o vitrina.Se uita la hainele expuse.Privirea ei usor ironica si plina de indulgenta pe care o ai doar pentru nebuni razbatea pana la mine chiar si prin intunericul placut al noptii.Mi-am dat seama de ce.Eram sprijinit pe un gard pe care scria:"Atentie,caine rau!Nu va sprijiniti!"
In secunda imediat urmatoare,am auzit pasii grabiti ai cainelui din spatele portii pentru care isi face datoria speriandu-ma pe mine, intrusul.Latratul sau a fost ca un bubuit ce a sfasiat noaptea.A fost randul meu sa zambesc ironic:"Te-a cam speriat catelusul asta?"Pe fata ei s-a citit o spaima destul de mare,dar a fost rapid ascunsa sub acea carapace a fetei sale impenetrabile.
Ca un om ocupat,ceea ce probabil si era,nu am de unde sa stiu,spre rusinea mea,se presupune ca o iubesc,a pornit mai departe pe strada.
Am avut un scurt moment de cumpana.Ce sa fac?Sa merg dupa ea?Sa ma intorc acasa?In fond cine eram eu sa o urmaresc?Cu ce drept ii tulburam eu linsitea unei plimbari pe timp de seara?
Din nou,cotiturile ei repezi pe strazile ale caror nume il pierdusem de mult,ma trezesc din reverie.Deodata,iata-ma pe o alee lminata discret de niste felinare.Ea,nicaieri.
?????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aleea era ca o intersectie.Patru strazi se uneau iar eu ma aflam exact in centru.Deodata o vad pe ea.Se afla in capatul strazii din fata mea.Dar nu mai e...cred ca mi s-a parut.Ma intorc resemnat,ferm convins ca am pierdut-o.
Din nou sunt stupefiat!In capatul strazii spre care ma intorsesem era ea.Fac greseala mortala de a inchide ochii pentru o clipa,ferm convins ca am o halucinatie.Cateva secunde mai tarziu,cand am deschis ochii,ea nicaieri.
Frate,deja e prea mult!Parca era plimbare linistita in noapte si o urmarire a fetei pe care o iubesc nu teatrul absurdului!
Din nou ma cufund in reverie.Din nou crunta lume ma trezeste.Nu mai poate omu sa cada intr-o reverie fara sa fie trezit?Un sofer ca toti soferii,adica nervos ca la 12 noaptea un idiot ii ocupa intersectia,m-a claxonat.
De data asta chiar o pierdusem.
Era atat de absurd.Dar de ce?Era tipic ei.Numai ea ar fi putut face asa ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu