In iarba.Probabil ora 11 sau 12 noaptea.Cui ii pasa?O luna plina,un camp deschis,o racoare placuta si subtila,murmurul noptii.
Eu.Ea.Nemiscat.Nemiscata.Ce mirific!Sa fii cu fata pe care o iubesti alaturi de tine.Adierea vantului sa-ti fie complice.Un vant rece bate.Ea se strange infrigurata,eu o iau la piept si ii dau caldura dragostei mele.
E atat de inumana si dumnezeiasca,totusi atat de naturala si apartinand acestei lumi.
Parca nici nu o vad.Parul ei,respinge lumina lunii parca voind sa ma ocroteasca.Imaginatia mea e deja imbolnavite de infatisarea ei.Ochii ei care ma privesc fara incetare.4 nuante ce detin cheia sufletului meu.
Licurici,greieri iarasi adieri...NU!Cu o forta de neoprit inlatur si licuricii si greierii iar soapta inceteaza.Nu doresc romantisme expirate,locuri comune,se presupune ca dragostea,daca se poate numi asa la 14 ani e o experienta unica si magnifica.
Linistea....si iarasi linistea.
Sufletul meu tresalta.Muzica naturii devine magica.Imi aminteste de acordurile magice ale unei lire.Vantul acompaniaza.Pasarile de noapte care isi incep fuga frenetica pentru viata...Tantarii care incearca din disperare sa guste macar o picatura din sangele ei dulce.Inima ei,care pulseaza ca a mea.
Am atins eternitatea...
Oare???
Bineinteles,trezire a fost nimicitoare.Soarele abuziv ma invada,linistea se rupea in jurul meu ca o fragila panza de paianjen.Inima galopa,panica se instala...
Dar o regasesc pe ea.In acel calvar de sentimente,trairi si frici,ea pare o sfera luminoasa.Zambind,imi intinde mana...
Atunci imi revin,o iau de mana,si pasim pe iarba acum umezita de roua.Pasim ca doua fantome si
soarele se reflecta in fiecare picur de apa,in fiecare fir de iarba...
Iar noi parca pasim pe un drum de soare catre rai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu