Duminica,stateam pe scara minunatei mele vile si contemplam peisajul vizibil pe fereastra de la scara.Ma gandeam,cu tristetea filozofului obosit de prea multa vacanta in care chiar am facut numai ce am vrut,la numeroase aspecte ale vietii.Dupa vreo ora sau asa ceva,am binevoit sa ies din "turnul meu de fildes"si m-am reintors pe plaiurile mioritice ale lumii in care traim.
Iata-ma la ultima treapta care urma sa ma duca spre camera mea.Ca de obicei,din acelasi reflex inchistat in minte de-a lungul timpului, m-am uitat spre aceeasi bucatica de plastic care cazuse de la stinghiile ce merg de-a lungul peretilor.Am avut o teribila revelatie.
Cat de banala imi poate considera lumea existenta sau cat de superficiala!Si cat de mult se inseala!Am inteles ca a trecut un an.M-am revazut cu nostalgie trecand pe langa aceeasi frantura insignifianta si in 2007 si in 2008 si probabil daca nu as fi avut acea revelatie teribila as fi trecut oe langa ea si in 2009 si in 2010,etc. dar care asigura esteticitate grindei .Mi se pare atat de contradictoriu!
Am realizat ce existenta efemera avem.Dumnezeu este un excelent programator.A avut grija sa ne seteze creierul si viziunea in aceasta viata mult prea scurta astfel incat sa nu ne indeplinim decat obiectivele primare si apoi sa cadem multumiti intr-o canapea multumiti de cate am facut.
Bine,ca sa reducem "emisia de
noxe",asa cum ma ironizez deseori,cand constientizez ca am vorbit in plus,m-am asezat pe scara si am efectuat operatia de baza de a intoduce bucatica de plastic la locul ei.
Cu tristete,am sters urma de praf deja intiparita pe treapta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu