Am crezut intotdeauna ca e important sa iti pui intrebari.De la cea mai mica si stupida,de genul:"Am scapat sapunul pe jos si s-a murdarit.Oare sa il spal?Si stai asa.Daca eu spal sapunul si apa spala sapunul,atunci de ce apa nu ma spala pe mine?E vre-un fel de conspiratie impotriva mea sau ce?",pana la cela mai complexe:"Oare exista timpul?Sau e doar o enorma pacaleala,evident creata pentru ca suntem slabi si avem nevoie de ceva palpabil de care sa ne sprijinim?".
And I gave up thinking a long time ago.Did weird things to my brain.
Si am inceput din nou sa gandesc.Si am revenit la vechea intrebare cu timpul.Acu vreo doi sau trei,cand inca imi mai lasam mintea libera,sa isi imagineze,si sa se joace,asemenea oricarui alt copil,fara sa imi fie rusine ca sunt penibil,si fiind cam obsedat de Discovery Chanel,imi imaginam ca pentru timp,exista o constanta,ca poti lichefia timpul,ca apoi sa il imbuteliezi si sa il lasi sa se intareasca.Imi imaginam ca e posibil sa fac asta si imi inchipuiam ca daca realizez procesul mai sus mentionat,in spatiul respectiv se va opri timpul.Evident,aberatii de copil.Am mai crescut putin si le-am reprimat.
Acum am ajuns la alta concluzieee.Evident nu la fel de aberanta,si care contrazice niste genii de la Oxford,dar...in fond...timpul nu e dupa ei...e dupa fiecare din noi.Mi-am imaginat ca traim acum intr-un plan si ca noi suntem punctele de pe el.Si ca privim in sus,spre un plan paralel,aflat mult mai sus.Inevitabil,pentru ca nu am creat timpul ca infinit,ajungem la un moment dat sa ne suprapunem cu planul superior care era punct de referinta pentru unitatea de masuta TIMP.Sunt curios ce se intamplu cu prea-maritul si prea-slavitl timp atunci?Insusi secunda suprapunerii,secunda in care este nevoie sa reconfiguram planul dupa care ghidam timpul,insusi acea secunda neaga existenta timpului.
Ma rog...E greu cu chestiile astea...Imi placea sa ma gandesc la chestii de genul dar dupa cum se vede am lasat-o mai usor.Asa cum o luasem pe ulei cu dragostea si filozofiile legate de cheestiune aceasta,asa o luasem atunci cu negarea si revolta impotriva timpului.
E un post mai lung.Imi golesc mintea si cum mintea mea e sparta in cam multe bucati si bucatele,o sa pun stelute ca sa suplineasca lipsa de coerenta si de legatura.
***
Intotdeauna mi-a placut momentul in care am gasit ceva care imi vorbeste direct,care are un mesaj care pare special creat pentru mine.Ca de exemplu momentul in care am citit Dostoievsky.Parea creat pentru mine.Analiza psihologica atat de profunda o faceam de mic.Acum,e doar routine check and scan.Instinct.Si totusi mai gresesc din cand in cand.
In aceeasi oridine de idei,m-ia placut mereu sa ma holbez la luna.Fara sfarsit.Adica vara trecuta pierdeam nopti pur si simplu uitandu-ma la luna.Reuseam sa nu ma mai gandesc.PUR SI SIMPLU ERA LINISTE.Incredibil dar in capul meu era linsite.La ce te gandesti?La nimic...Nu ma credea nimeni.Mai nou am dat-o in obsesia cu Kid Cudi,iara mi se pare ca am descoperit o Biblie de sensuri si intelesuri.Dar am dat de o melodie de a lui de pe mixtape-ul sau.E ceva legat de luna.Si iara am avut acel sentiment ciudat ca imi vorbeste.:))Poate ma insel.Oricum la MTV s-a dat in seara aceasta Pursuit of Happiness,deci omului ii merge bine si am avut dreptate cand am crezut ca nu e one shot succes.Poate ca o sa ma pot lauda cu timpul ca eu il ascult de pe vremea primului sau mixtape:)).Si voi spune copiilor ca am crescut cu Kid Cudi.
Iata melodia.O pun cu versuri pentru ca oricum nu are video...
Linia melodica e asa simpla si linistitoare...
***
Abia astept sa plec la mare.
***
Incerc sa realizez de ce la varsta mea,am atatea amintiri dureroase:)).Si nu e vorba de o copilarie nefericita...Nu...am fost un copil care a avut tot ce si-a dorit.Si singurul baiat din linia lunga de femei.Evident,la nasterea mea s-a pus un fel de living legacy.O sa duca numele mai departe...O sa fie un om mare...Probabil.Sper sa nu dezamagesc.Mi-a fost mereu frica sa dezamagesc.Dar s-a strans atata tristete in mine...si incerc sa o eliberez noaptea cand ma uit la luna...Atata venin nu face bine nimanui.
Imi cer scuze tutror pe calea aceasta pentru felul in care ma port.Nu imi gasesc echilibrul inca...Dar mai e putin.Macar nu mai urasc in halul asta.Totul revine la normal dupa 2 ani...
***
Incep in mod dubios...,pff ma ia si cu cald si cu rece,sa te iubesc:)).Si mi se pare incredibil.Adica ceva mai absurd nici ca se putea.Ceva mai lipsit de sens,mai fara sansa de succes,rar.Ma gandesc acum doar cum sa fac...Sa aflu daca e reciproc...ceea ce e greu ca dracu pentru ca esti complicata si eu pana acum disecam doar zodia leu si acolo eram doctor.Dar tu...pffff.Greu.Sau sa dau pe fata si sa risc sa devina totul o prostie atroce si akward...?Pfff ma mai gandesc eu ce fac cu tine.
***
Din nou,abia astept sa merg la mare.O sa ma imbat pe bune.Pana acum am baut masiv,dar never beat,mereu ala treaz.Acummmmmmmm...muciiiiiiiiiiiiiiiiiii ma fac=).
Veche,dat atat de bunaaaaaaaaaaaaaa:x.
***
Tara de cocalari si pitispoance...
***
S-ar putea sa ne loveasca un tsunami solar.Se pare ca efectele ar fi ingrozitor de triste.Sper sa nu.
***
In momentele in care sunt trist imi pun aceste melodii la capatai si le murmur asa ca pentru mine:)).Sper ca in curand sa nu mai fie nevoie sa le pun.
Yeah,yeah,this gent is sometimes sensitive to the bone.He shed tears only 3 times.The 4-th was when i heard those songs.:))
***
Clar nu imi dorisem un post muzical da se pare ca asta mi-a iesit.Sorry:))
***
Ma bucur ca am mai micsorat din lista de regrete.Aveam atat de multe...Acum regret doar ca m-am lasat de skateboard din motive tehnice...Azi salivam pe youtube la niste trickuri pe care candva le dadeam si eu.Pacat.Time is ticking.Poate ca n-a fost sa fie.
***
Am fost si bolnav grav daca e credibil asa ceva=).Rar mi s-a mai intamplat sa fiu atat de bolnav deodata cu toate chestiile.Dar mi-am revenit,stati chill.Nu moare papa Smarandache pana nu realizeaza niste chestii aici.
***
M-am descarcat in sfarsit.
Scuzati incoerenta,de fapt scuzati lipsa de substanta.Mai aveam nevoie si de dastea.Defulari de frustrari.Na si rima=)).Not.Mai am un regret.Ca nu mai scriu.Inainte scriam.Infantilisme,compunerele,povestioare,jurnale,de toate.Nu am mai scris nimic de foarte mult timp.Odata am scris o poezie...singura mea poezie.
Stiti de ce ea era asa speciala?Pentru ca in mintea mea de 13 ani am vrut sa dovedesc ca pot scrie o poezie fara sa am talent la a scrie poezii.Si am calculat-o matematic.Am facut schitele ca un desen geometric.Silaba cu silaba,vers cu vers,am ales cuvintele in asa fel incat sa imi pice accentele,am creat rima interioara si monorima,strofe matematic caluclate.Poezia mea a fost intai un desen geometric,figurile de stil fiind bisectoare,mediane si alte linii imaginare.Peste asta am asezat cuvintele si de aici a rezultat capodopera mea...
Evident ca nu mai exista si ca am aruncat-o impreuna cu multe altele in urma unei crize de nervi:))
Atat pentru moment.
Later edit:sper doar ca cititnd ceea ce am scris despre tine sa nu faci greseala sa iti inchipui ca nu e vorba despre tine:)).Si sa ma uiti rapid doar pentru ca iti inchipui ca sunt cu gandurile la alta si sa nu imi acorzi vreo sansa sau vre-un semn:)).NU o sa iti spun direct ce simt decat atunci cand o sa fiu sigur de resusita,sau o sa consider ca e imperios necesar sa marturisesc ca sa nu te pierd.:))Deci vezi ce intelegi:)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu