Cam difuz

Incep aceasta minunata postare putin aiurit.M-am dezobisnuit sa scriu.Nu am mai gasit despre ce sa scriu.Cand m-am apucat de blog,aveam senzatia ca am atatea sa spun,atatea sa exprim si sa scriu.Acum stau in fata monitorului si simt nevoia sa scriu,dar...

Ma gandesc ca scrisul pe blog e vreo chestiune spirituala,inteligenta care te ajuta sa te descarci.Paremi-se ca nici soarta nu imi surade pentru ca acum sub bara de titlu unde am scris: "Cam difuz" scrie mare cu rosu EROARE.E un semn,banuiesc.Adeseori sunt surprins atunci cand privesc inapoi si imi dau seama cate semne am primit si cat de usor le-am ignorat.Dar nu o sa tin acu` un seminar pe tema asta.

Adevaru e ca am ajuns la un punct de suprasaturatie.Dar adevarul si mai grav e ca nu stiu de ce.Adica imi merge aproximativ bine in general...,dar lipseste ceva.Caut ceva.Nu stiu daca am gasit vreodata acel ceva si l-am pierdut,nu stiu daca il caut si il gasesc pentru prima data,cert e ca acel "lucru" imi lipseste cu desavarsire.Si sunt incomplet.

Inainte,cand ma trezeam,aveam un scop in vita:"Azi ma dau cu skate-ul.Azi invat.Azi dorm.Azi citesc."Si deodata:"Azi...nimic.Maine...?Nimic."Stau prin casa cu dorinta stupida sa sa se intample ceva.Ceva care sa ma repuna in miscare.Ceva care sa ma faca sa tresalt si sa imi puna sangele in miscare.Nu se intampla nimic.E doar aceeasi rutina.La 8 trezit.Mancat,spalat,invatat la 12 jumate scoala.Acasa la 8 jumate.Culcat la 11.Punct si de la capat.Si nu inteleg de ce e asa.Eu nu eram asa.

Stau si scriu randuletele astea anemice si ma uit pe geam.E o priveliste frumoasa.Rece.Dar frumoasa.Beacele(a se intelege becurile) luces pe minunatele "cutii de chibrituri" ale lui Ceausescu.Frumos.Dar rece.

In ultimu` timp lumea isi inchipuie ca ma plang de viata.Nu.Erau doar constatari.Acu` sunt mai linistit.M-am prins de o chestie.Timpul,desi e infinit,e foarte scurt.Clasa a 9-a....foarte dubioasa.Acum stau si ma uit si imi dau seama ca inca nu m-am acomodat.Si ce e mai grav e ca am fost dezradacinat atata timp din 56 incat nici acolo nu m-as mai intoarce.Chiar si scoala aia s-a schimbat drastic de cand am plecat...(auzi tu,infestare cu paduchi,un tip exmatriculat ca l-a batut pe unu de i-a spart fata...cand eram eu p-acolo astea erau doar legende)

Ce e nasol e ca simt asa o energie nasoala.Asupra mea,a lumii in general.Oamenii sunt mai predispusi sa se bata,sa se certe,sunt nelinistiti si nesiguri,le e frica.

Am luat o gura de dezamagiri crancene in ultima perioada.Am ajuns sa imi doresc doar liniste.Sa imi doresc ca pentru o secunda,o intreaga planeta sa taca.Sa nu mai vorbeasca."Verba volant,scripta manenet" spune latina(la care surprinzator nu raman corijent).Da.As vrea o data macar,sa taca toti si sa gandeasca sau doar sa simta.Orice.Numai o secunda de liniste.

Bat campii grav.Dar incerc prin postarea asta sa ma reculeg.Sa imi dau seama ce e cu mine,ce fac,ce vreau,unde ma duc.Daca ar citi cineva din grupul meu de la scoala postarea asta si-ar face cruce.La scoala sunt cel mai nebun om din lume.Dar e doar masca.In fond cine ar vrea ca unul dintre cei 3 baieti de la filologie sa fie "emo":))?

Pe masura ce scriu imi e tot mai greu.De ce?Pentru ca anumite fraze,fragmente si propozitii imi vin in minte integral in engleza.Mi se pare ca exprima mai bine starea prin care trec acum.

Cert e ca vreau vara inapoi.Zilele de skate,culcat pe la 4,inot,mancat si dormit ca animalu`...imi lipsesc.

Cred ca trebuie sa ma izolez de prietenii mei.Si sa ma duc undeva si sa iau o decizie.Ma schimb si devin un alt om,sau continui in starea aceasta pana cand gasesc "ceva"-ul acela pe care il caut.Atat.Simplu.Nu?

Cam atata pentru acum.O sa revin eu candva:)).

Daca puteti,noapte buna!