Un foc foarte puternic arde.Nu.Nu ardea.Dogorea.Topea totul in cale.Ratiune,logica,constiinta,normalitate,chestiuni dastea umane si care tin de viata normala si nu televenolistica.Si focul asta ardea tare acolo in inima lui.Focul care ii dadea forta in momentele de criza,dar il facea absolut indezirabil si patetic in momentele in care era calm si gandea.
Iubirea pentru ea.
Un suvoi de apa rece ca gheata curgea.Nu.Nu curgea.Venea ca o cascada de o putere imensa la vale distrugand indoieli,temeri,limitari,frici,chestiuni dinastea de care se impiedica mereu si care il solicitau mult.Si acest suvoi curgea limpede si curat prin interiorul sau.Suvoiul asta il sustinea in momentele de criza,dar nu il mai ajuta cu nimic in momentele in care era calm si gandea.
Gandirea rationala.
Ce se intampla cand ai in interior doua forte asa de puternice?In general,te relaxezi si vezi viata mai frumos.Te gandesti ca in momentele grele nu mai ai nevoie de altceva.Pur si simplu lupti pe pilot automat cu un combustibil infinit dat de aceste doua ingrediente:focul iubirii(nu imi place cum suna dragoste)si puterea rece a gandirii rationale.
Nu faci nimic.Pentru ca in momente ca astea(adica de liniste si calm)cele doua forte se izbesc.Iar cand se izbesc e rau.Suvoiul rece al gandirii incearca sa stinga focul ala care arde absolut aiurea si aberant de tare.Focul acela fierbinte incearca sa evapore apa aia care e aberant de rece.Si eu ce fac?Sunt prins la mijloc.Intre dorinta de a scapa de iubirea pe care o port pentru ea si dorinta de a o iubi pur si simplu nu am ce alege.Asa ca pierd ore intregi gandindu-ma,intorcand problema pe toate fetele si incercand sa scot un rezultat.
Nimic.O iubesc.Dar vreau sa scap.De ce o iubesc?Pentru ca pur si simplu e idealul meu de fata.De ce vreau sa scap?Pentru ca pur si simplu stiu ca ea nu va afla si ca nu am nicio sansa.
Logica ar spune:"pai treci mai departe daca nu ai nicio sansa.Punct si de la capat".Ilogica generata de dragote ar spune:"cum sa renunti asa usor la ea?".
Acu doua sau trei zile ploua torential.Nu asa aiurea,torential.Stateam sprijint de geamul de la terasa si meditam.In casa era liniste si intuneric.Afara era zgomot si lumina.Si stand asa am observat ceva amuzant,revelator si teribil de adevarat.Jumataea mea de corp indreptata spre casa era intunecata.Cea care dadea spre geam era luminata.Am ramas stupefiat.Praca era un efect special de film.Jumatate lumina,jumatate umbra.De fapt jumatate foc,jumatate apa.Cele doua jumatati ale mele.Ca de obicei la mijloc:)).Niciodata hotarat.
Si suprinzator am luat o decizie.Da ma asta e!O iubesti!O sa iti treaca candva.Dar...dude get a grip on your life!Lasa melancolii,smecherii,meditatii,ganduri etc.Ori actionezi in privinta ei(da stii ca nu o sa o faci ca nu te tin curelele) ori lasi iubirea sa se consume,ca ce naiba doar 51% din populatia pamantului e de sex feminin deci ai de unde alege:))
Si in timp ce reflectam eu la chestiunea asta deodata dragostea aia pentru ea s-a transformat in ceva pozitiv.Nu mai era un spin care imi facea inima sa sangereze.Era ca un trandafir frumos care inflorise deodata.Si ca sa nu mai cad vreodata in greseala de a suferi pentru ea mi-am jurat sa transform iubirea pentru ea in energie pozitiva care intr-un fel sa se rasfranga si asupra ei.Sa o protejeze,daca eu nu am fost in stare.Si cand te gandesti ca toate gandurile astea le-am gandit in cateva minute si am incheiat o suferinta de cateva luni doar ca ajutorul ploii si gandirii pozitive.
O voi iubi in continuare.Mult.Cred ca ar fi socata daca ar afla cat de mult.Si eu as fi.De aceea nu ii spunDar s-a terminat cu suferinta.Gandirea mea acum e urmatoarea:"sunt bucuros ca exista pentru ca eu sa o pot iubi".
What was the end of that day when I realized all that?
Mi-am aruncat tricoul pe jos,am iesit in lumina si am imbratisat ploaia rece.
END.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu