Confuzia e dureroasa.Ametesti.Ti se face rau.Iti pierzi sangele rece.Abilitatea de decizie,viteza de reactie,gandirea in perspectiva,toate,absolut toate,sunt anulate de confuzie.De momentul in care te trezesti la o intersectie.Si te intrebi senin si cretin:"Ce vreau defapt?".Si raspunsul se aude sec,precum zgomotul facut de o piatra care se loveste de pamant:"Nu stiu".Si de aici incepe o intreaga odisee de mizerie,nefericire,chin interior.Totul pana la momentul in care realizezi ce vrei si obtii.Desigur exista si cazurile particulare si nefericite sau mai bine zis,particular de nefericite,in care iti dai seama prea tarziu de ceea ce vrei.Si ramai cu un gol.Care se transforma in complex.Care se ascunde in subconstient.Care se cimenteaza ca idee de baza.Care te defineste ca om pentru restul vietii.Sau te mutileaza.
Se fac cam doi ani de cand nu am mai abordat tema "LOVE".Eram in alta perioada de tranzitie a vietii mele.Scoala genearala,confruntarea cu o tipologie total opusa mie,diferentele,complexele...experienta marcanta a verii de dupa clasa a 8-a m-a definit ca persoana aproape un an si mi-a minimalizat existenta si potentialul foarte mult.In acel context am incetat sa mai scriu despre dragoste.Si iata-ma acum din nou in fata tastelor,in incercarea de a incerca sa ma eliberez de ganduri si supozitii.Si din nou in fata situatiei de a incerca sa inteleg ce s-a intamplat cu mine si de ce am fost afectat atat de mult de dragoste:)).
Cred ca totul a pornit de la cum am perceput eu iubirea si cum am experimentat-o:)).Initial eram eu.Tanarul scheitaras angoasat care credea ca nu va gasi iubirea niciodata.Apoi am fost eu.Tanarul golanet care prindea gustul bauturii si jmenariilor si care credea ca daca f*ti,rulezi.Apoi am fost eu.Eminescianul Smarandache care propavaduia iubirea,sentimentele pure si sincere.Si acu am ajuns in sfarsit unde trebuie.Adica la o viziune cat de cat echilibrata.Dar nu pot sa ma intreb decat un singur lucru:"Ce vreau?".Vreau f*tai?Am primit oferte.Am refuzat.O data,de doua ori,de trei ori,de patru ori...e clar,nu asta imi trebuie acum.Nu mai sunt mistician cum eram in bobocie sa cred ca tre sa simt ceva pentru tipa respectiva,da plm nici asa clandestin parca nu merge.Relatie serioasa(cat de serioasa poate fii la 16 ani?)de durata?Been there,done that.M-a lasat confuz si trist si cu cicatrici.One night stand?Nu e destul de substantial incat sa ma multumeasca la nivel de masculinitate,dar nu e nici destul de incitant incat sa ma faca sa ma intorc pentru mai mult.Open-relashionship?Sucks.Unu din fraieri la un moment dat o sa piarda jocul si o sa se indragosteasca.
Atatea posibilitati.Atatea femei cu care sa incerci.Atatea tipologii umane.In final ma simt gol.Imi lipseste ceva.Adica am ajuns sa imi simt corasonu ca pe o entitate individuala.Care cere de mancare.Love.Si acel love nu mai vine:))Si il astept.Dar in final stiu ca il pot obtine.In toate formele mai sus enumerate.Problema mea e ce vreau.Simt ca imi lipseste sentimentu acela de proprietate.Eu apartin ei si ea imi apartine mie.
In final.Sunt gol.Trist.Dezamagit si plictisit tocmai pentru ca nu imi gasesc love-ul:)).
Imaginea mea ideala de love ar fi urmatoarea:Sa stau ca o anumita "ea" intr-un pat,intr-o casa,la caldura unui semineu,cu un pahar de vin rosu in mana.Un moment de eternitate.Si in fundal melodia asta:
V-am pupat dulceag,regret daca am aberat.
Find Your Love.
