Mai mult ca perfectul singuratatii

M-am nascut in `94 pe 4 Decembrie in bijuteria de oras montan Piatra-Neamt.Era o zi in care ningea ca lumea.Sau cel putin asa mi s-a zis.Am venit pe lume de dimineata.Ma mir cum am reusit,pentru ca acum fac eforturi supraumane ca sa ma trezesc la 8 jumate in fiecare dimineata:)).

Am stat 6 ani in Piatra-Neamt.Acolo am asistat la domnia glorioasa a bunicii mele(eu ii zic mama pentru ca ea m-a crescut de mic)ca cea mai buna profesoara de romana din oras(listele cu admisi din Piatra-Neamt la drept si jurnalism din anii aceia dovedesc ca in proportie de 75% erau elevi pregatiti de mama).Gata cu laudele meritelor ei.S-ar supara pe mine daca ar sti ca scriu asta.

Primii 3 ani ai existentei mele sunt intr-o ceata totala.Imi amintesc momente pasagere.De exemplu cum m-am dat singur jos pentru prima data din patul acela cu gratii sau primul cuvant pe care l-am zis("epocal")de venisera toti prietenii mamei sa ma vada cum ciripeam epocal prin casa.Pentru ca stateam in liniste suprema la meditatii la mama,al doilea cuvant zis de mine a fost "diftong".De la 4 ani am inceput sa traiesc viata pe bune.Traversam singur strada si ma duceam in habitatul meu natural(parculetul de vis-a-viz).Acolo am descoperit pentru prima data ca am probleme cu capul.Erau 2 fetite,Ancutza si Alexandra,cu care ma jucam.Mereu se suparau pe mine si ma ignorau,lasandu-ma singur.Puneam botu`,ma retrageam pe o bordura si incepeam sa plang.Pe atunci nu dibuisem inca comportamentul reptiliano-prdator al femeii:)).Tot atunci mi-am descoperit talentul pentru acrobatii.Tin minte ca era un topogan de vreo 3 metrii inaltime care avea diverse bare pe care ma cataram ca o maimuta,uneori atarnand cu capul in jos alteori sarind sau rotindu-ma in maini.

De asemenea am descoperit ca sunt rezistent la lovituri.In stanga parculetlui era o vale care ducea mai jos spre saptele unui magazi alimentar.Parculetul era sus.Si avea o bara subtire pe care m-am hotarat odata sa merg.Evident ca am cazut 2 metri.Nu mi-am rupt nimic.Am avut julituri mai grave,dar atat.Parculetul era intr-un fel de mini depresiune si pentru a ajunge la el trebuia sa cobori un set mare de scari.Pe mijlocul acelor scari erao rampa pentru invalizi foarte abrupta.Obisnuiam sa ma dau cu cartoane pe valea aceea si sa organizez rauliuri.Odata cineva m-a impins,am cazut in genunchi si am inceput sa glisez pe panta.Nu mai e nevoie sa spun ca jumae din carnea de pe genunchii mei impreuna cu sangele si pielea mea au ramas pe acea panta.

La 5 ani mi-am spart capul prima data.Strabunica mea isi facea rugaciunea in camera iar eu saream in pat.Saraca de ea,m-a avertizat sa nu mai fac asta.Nu am ascultat si nea Dumnezeu mi-a dat peste nas.M-am urcat pe birou,am vrut sa sar in pat dar am esuat si asta a rezultat intr-o saritura frontala in perete.Finalul a fost un cap spart.Cicatricea e mica si se vede si in ziua de azi dar inca imi aminteste de acea intamplare.2 luni mai tarziu in timp ce ma dadeam in scranciob(leagan,dar ador cuvantul asta),am zburat din el 2 metri,am cazut in cap si mi-am crapat cutia craniana care avea sa se inchida abia de la vreo 8-9 ani.Tot pe la 5 ani tin minte ca am fost lasat si eu 2 minute singur intr-o camera unde am gasit ghemurile bunicii.Nu mai e nevoie sa spun ca toata camera era infasurata in ghem albastru si ca eu faceam pe Tarzan pe liane.De atunci am inceput sa ma autoconserv si sa devin mai singuratic.Ma jucam singur si atunci am scris prima carte pe care o mai am si acum(era plina de desene,se numea"Viata si aventurile")

La 6 ani a venit ruptura.M-am mutat in Capitala si am inceput scoala la "Scoala nr 56".In clasa 1 mi-am facut un singur prieten care imi este pana acum cel mai bun amic si cel pe care m-as baza daca i-as spune ca sunt pe moarte in Nevada,fara un picior si avand hemoragie interna grava.Intamplarea care ne-a unit a avut loc la inceputul clasei 1, cand unu de a treia il fugarea pe culoar sa il bata.Pe vremea aceea 56 nu avea termopane si femeia de sericiu lasase un geam deschis.Prietenul meu alerga cu toata viteza si a intrat cu barbia in acel geam.A facut o rotatie de 180 de grade a cazut pe burta iar geamul s-a desprins(erau ceva gen 3 pe 4)si a cazut pe el.Toti stateau si se uitau consternati,el gemea acolo si nimeni nu facea nimic.Eu l-am scos de sub geam si l-am dus in spate la cabinet.

A 2-a si a 3-a sunt mixate impreuna colo shea.Tin minte doar ca eram un elev foarte, foarte,foarte,prost.Ma chinuiam cu temele si eram un fel de mini esec pentru ai mei bunici care se sacrificasera mutandu-se dupa mine din Piatra in Bucuresti,lasand in urma tot:reputatie,locuri de munca,bani,viata sociala,etc.

Clasa a 4-a a inceput sa devina un semn pentru ai mei.Parca minunatul meu creier dormise pana atunci.Totul era foarte usor si mergea repede la teme,intelegeam totul si chiar pe deasupra la ore,scriam frumos,bine si repde.Am ajuns lamunicipiu la olimpiada de romana unde am luat 9.De atunci am descoperit ca sunt inapt de matematica si ca voi avea o tranta grea cu ea pe parcursul urmatorilor ani.

Patea a doua a vietii mele e in clasele 5-8.In acest timp consemnez numai infrangeri in dragoste,si imi observ inaptitudinea de a fi atragator pentru fete:)).In a 5-a am facut cunostinta cu sistemu` de invatat la pranz.Mi se parea mult mai ok.Am cunoscut-o pe madam Radu si trantele mele cu matematica au fost duse la un nou nivel.Mi-am descoperit dragostea fata de istorie,talentl oarecum ciudat si reflex ca portar la fotbal si placerea de a juca baschet.A 6-a nu a fost nimic special.Tin minte doar matematica si iar matematica si iar matematica.Si atat.Aveam un caiet in care copiam lectiile din clasa si faceam note incercand sa le inteleg ,facnd,refacand,calucland, si redesenand tot,fara a intelege nimic.S-a terminat si aia cum s-a terminat si lumea s-a prins ca nu imi poti da mucu` la cateva chestii mari si late:istorie,romana,engleza,spaniola si in poarta la fotbal:)).

In a 7-a a inceput pe bune maturizarea si descuierea adevaratului meu potential.Desi eram,sunt si voi fi un singuratic prin excelenta,incep sa constientizez avantajul intretinerii de ralatii fertile cu colegii.Si fie vorba intre noi dupa 6 ani de veri in singuratate(fara colegi,prieteni sau altele din mediul asta) ajungi sa vrei inconstient sa fi baga in seama.In a 7-a se iveste si problema geogarfieie,dar matematica se domoleste un pic ce-i drept.Am dat si primele teze nationale(gaselnite de 5 minute proaspat scoase de la microunde de cati androneasca parca).Le-am facut muci luand 8.90 si 8.95 la mate si 8.60 si 9.10 la romana.A fost un an trist in care mi-am dat seama ca I have to step up my game to a whole new level.So that`s what i did.:).Am luat 10 si 9.60 la romana,10 in cap la istorie pe ambele semestre si 9.60 si 9.10 la matematica in a 8-a.Dar clasa a8-a nu se rezuma la doar atat.In a 8-a am lasat garda jos si am devenit sentimental.M-am imprietenit cu 4 oameni(sunt enumerati la "Elogii",o postare mai veche).Tot atunci am dat peste prima iubire adevarat si de neuitat care mi-a oferit una dintre verile pe care nu o voi uita vreodata.Restu` a trecut repde,Dezodamantul a fost venirea banchetului.Eram toti veseli,radeam,dansam si la 12 cand ne-a pus "Epilog" de Chirila am inceput sa plangem fiindca am constientizat ca ne despartim,ca se terminase,ca zilele mele de umblat pe coridoarele acelei scoli erau gata,ca the magic was lost.Pierdeam prieteni,profesori,clasa mea,fata pe care o iubeam...Aici alta intamplare hazlie.Am ajuns sa o cunosc doar pentru ca ea a facut primul pas zicandu-mi in ziua serbarii de sfarsit de an,pe seara:"Pa Andrei"De unde imi stia numele nu am aflat.Cert e ca atunci m-am decis sa ii iau id de mes sa vorbim si ma rog,restu e can-can(se vede cum eram in postarile din vara).

Apoi am ajuns la liceu.Si de aici incolo stiti.Acum,cand stau la aceste taste incinse,ma gandesc la ce viata am avut si spun ca sunt mandru de mine.Imi trece prin cap aia a lu` David Guetta cu Kid Cudi-Memories.Acompaniat de radio unde canta aia cu it`s too late to apologise ma simt un nimic in infinitul ratiunii.
Parca mi-am mai eliberat sufletul cu asta.Spaer sa nu deranjeze sau sa plictiseasca.


Atat.O viata de om.Final.

nB!

Ireversibil

A trecut ba timpu`.
De la anu` gata cu bobocia.Se termina domnia mea ca mister pe locul 2 in liceu=)).In toamna fresh faces,materie noua.Ma ocup de organizare(bo$$ de mic)

Si imi pare rau ca a trecut asa timpu`.Sincer.
Si imi e dor de vara trecuta.De fapt imi e dor de ea.Foarte dor.Da` nu cred ca stie.Si nu conteaza.Poate asa e mai bine.Timpul e ucigasul perfect.Trist dar adevarat.

Si la vara ma reapuc de sk8,dansez dnb,cant la chitara,inot,mers la mare,gagicareala si alte dubiosenii.

Imi cer scuze de la aia care citesc ce-i pe aici.Nu am fost in stare sa scriu ceva mai lung si mai profund de atat.Nu am dispozitia necesara.Daca e,poate dupa teza la latina o sa redevin om(24 mai,24 mai,24 mai,omg)

Hai pup iu noapte buna