Il vad la carma tarii pe cheliosul nostru presedinte,stimabilul Base,si ma intreb unde ne indreptam?
Ma duc zilnic la scoala si aerul pe care il inspir are numai 4 arome:sex,mancare,bataie,injuraturi si ma intreb unde ne indreptam?
Vad la caini vagabonzi care si-o trag in mijlocul drumului si sunt gata sa te atace daca treci pe acolo si ma intreb unde ne indreptam?
Vad ca e o campanie de isterizare a populatiei si ni se baga pe gat cuvantul criza,da nimeni nu stie despre ce e vorba,si ma intreb unde ne indreptam?
Vad cacanaraia asta de viata ca se duce de rapa si ma intreb unde ne indreptam?
Ma vad la ora 1 noaptea,scriind imbecilitatea asta incoerenta si sincer...pentru prima data ma intreb unde ma indrept...
Daca aveti vreo idee unde ma/ne indrept/indreptam,va rog lasati un coment,sa nu mor prost...
sâmbătă, 28 martie 2009
Strangers in the night(the end)
Un crunt sentiment de resemnare ma incearca.Chiar nu eram in stare sa merg in liniste dupa o fata fara sa ma pierd sau sa o pierd?
Cam trist pentru mine.Era deja 1 noaptea.Mi-am dat seama ca ma aflam departe de casa si ma plimbam ca un bezmetic pe niste stradute intortocheate si necunoscute din spatele unor blocuri.
Cu chiu cu vai am reusit sa ies in final din acel labirint si sa ajung la strada.Am luat tramvaiul spre casa,fiind surprins de faptul ca aveam doar 4 sau 5 statii pana la destinatie.
Si apoi o vad din nou,invariabil,pe ea.Sedea frumos pe un scaun din tramvai si imi arunca priviri indescifrabile.Postura ei,transforma simplul scaun jepelit,de lemn,cu care RATB inzestrase acest tramvai,intr-un tron de pe care ea ma privea.
Ma simt cuprins de un somn imbatabil.
Si iata-ma adormind ca toti boschetarii in tramvai.Cand m-am trezit,parca numai dupa un minut de somn era probabil ora 5.Ea era pe un scaun langa mine.S-a ridicat si mi-a spus:"Trebuie sa cobori!Ai ajuns acasa."
Am ingaimat cateva onomatopee de genu:"aaa","pa",etc. si am coborat.
Amuzat,a doua zi am remeorat toata scena.Imi inchipuiam ca nu sunt chiar asa jalnic ca urmaritor.
Si apoi m-a fulgerat o idee!
Daca...in acea seara,nu am fost eu cel care urmarea?Daca eu am fost urmaritul?
De unde stia ca locuiesc acolo?
De ce se uita la mine de parca m-ar fi cunoscut?
Poate eu am fost cel vanat in acest joc...
Nu am mai vazut-o de vreo 2 saptamani de la acea intamplare.Tanjesc dupa chipul ei...
Mi-as dori sa fim din nou..."strangers in the night"...
Cam trist pentru mine.Era deja 1 noaptea.Mi-am dat seama ca ma aflam departe de casa si ma plimbam ca un bezmetic pe niste stradute intortocheate si necunoscute din spatele unor blocuri.
Cu chiu cu vai am reusit sa ies in final din acel labirint si sa ajung la strada.Am luat tramvaiul spre casa,fiind surprins de faptul ca aveam doar 4 sau 5 statii pana la destinatie.
Si apoi o vad din nou,invariabil,pe ea.Sedea frumos pe un scaun din tramvai si imi arunca priviri indescifrabile.Postura ei,transforma simplul scaun jepelit,de lemn,cu care RATB inzestrase acest tramvai,intr-un tron de pe care ea ma privea.
Ma simt cuprins de un somn imbatabil.
Si iata-ma adormind ca toti boschetarii in tramvai.Cand m-am trezit,parca numai dupa un minut de somn era probabil ora 5.Ea era pe un scaun langa mine.S-a ridicat si mi-a spus:"Trebuie sa cobori!Ai ajuns acasa."
Am ingaimat cateva onomatopee de genu:"aaa","pa",etc. si am coborat.
Amuzat,a doua zi am remeorat toata scena.Imi inchipuiam ca nu sunt chiar asa jalnic ca urmaritor.
Si apoi m-a fulgerat o idee!
Daca...in acea seara,nu am fost eu cel care urmarea?Daca eu am fost urmaritul?
De unde stia ca locuiesc acolo?
De ce se uita la mine de parca m-ar fi cunoscut?
Poate eu am fost cel vanat in acest joc...
Nu am mai vazut-o de vreo 2 saptamani de la acea intamplare.Tanjesc dupa chipul ei...
Mi-as dori sa fim din nou..."strangers in the night"...
luni, 9 martie 2009
Strangers in the night(2)
E ca la un film de groaza.Inima mea pulsa din ce in ce mai tare.Pasii ei rasunau din ce in ce mai aproape.TIC-TAC face inima mea din ce in ce mai speriata de apropierea ei.Incep sa ma uit in jos,miscarea tipica atunci cand mi-e rusine.
A trecut mai repede de cat imi imaginam.Era la cativa pasi de mine.Dar surprinzator,nu se uita la mine.Era la o vitrina.Se uita la hainele expuse.Privirea ei usor ironica si plina de indulgenta pe care o ai doar pentru nebuni razbatea pana la mine chiar si prin intunericul placut al noptii.Mi-am dat seama de ce.Eram sprijinit pe un gard pe care scria:"Atentie,caine rau!Nu va sprijiniti!"
In secunda imediat urmatoare,am auzit pasii grabiti ai cainelui din spatele portii pentru care isi face datoria speriandu-ma pe mine, intrusul.Latratul sau a fost ca un bubuit ce a sfasiat noaptea.A fost randul meu sa zambesc ironic:"Te-a cam speriat catelusul asta?"Pe fata ei s-a citit o spaima destul de mare,dar a fost rapid ascunsa sub acea carapace a fetei sale impenetrabile.
Ca un om ocupat,ceea ce probabil si era,nu am de unde sa stiu,spre rusinea mea,se presupune ca o iubesc,a pornit mai departe pe strada.
Am avut un scurt moment de cumpana.Ce sa fac?Sa merg dupa ea?Sa ma intorc acasa?In fond cine eram eu sa o urmaresc?Cu ce drept ii tulburam eu linsitea unei plimbari pe timp de seara?
Din nou,cotiturile ei repezi pe strazile ale caror nume il pierdusem de mult,ma trezesc din reverie.Deodata,iata-ma pe o alee lminata discret de niste felinare.Ea,nicaieri.
?????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aleea era ca o intersectie.Patru strazi se uneau iar eu ma aflam exact in centru.Deodata o vad pe ea.Se afla in capatul strazii din fata mea.Dar nu mai e...cred ca mi s-a parut.Ma intorc resemnat,ferm convins ca am pierdut-o.
Din nou sunt stupefiat!In capatul strazii spre care ma intorsesem era ea.Fac greseala mortala de a inchide ochii pentru o clipa,ferm convins ca am o halucinatie.Cateva secunde mai tarziu,cand am deschis ochii,ea nicaieri.
Frate,deja e prea mult!Parca era plimbare linistita in noapte si o urmarire a fetei pe care o iubesc nu teatrul absurdului!
Din nou ma cufund in reverie.Din nou crunta lume ma trezeste.Nu mai poate omu sa cada intr-o reverie fara sa fie trezit?Un sofer ca toti soferii,adica nervos ca la 12 noaptea un idiot ii ocupa intersectia,m-a claxonat.
De data asta chiar o pierdusem.
Era atat de absurd.Dar de ce?Era tipic ei.Numai ea ar fi putut face asa ceva.
A trecut mai repede de cat imi imaginam.Era la cativa pasi de mine.Dar surprinzator,nu se uita la mine.Era la o vitrina.Se uita la hainele expuse.Privirea ei usor ironica si plina de indulgenta pe care o ai doar pentru nebuni razbatea pana la mine chiar si prin intunericul placut al noptii.Mi-am dat seama de ce.Eram sprijinit pe un gard pe care scria:"Atentie,caine rau!Nu va sprijiniti!"
In secunda imediat urmatoare,am auzit pasii grabiti ai cainelui din spatele portii pentru care isi face datoria speriandu-ma pe mine, intrusul.Latratul sau a fost ca un bubuit ce a sfasiat noaptea.A fost randul meu sa zambesc ironic:"Te-a cam speriat catelusul asta?"Pe fata ei s-a citit o spaima destul de mare,dar a fost rapid ascunsa sub acea carapace a fetei sale impenetrabile.
Ca un om ocupat,ceea ce probabil si era,nu am de unde sa stiu,spre rusinea mea,se presupune ca o iubesc,a pornit mai departe pe strada.
Am avut un scurt moment de cumpana.Ce sa fac?Sa merg dupa ea?Sa ma intorc acasa?In fond cine eram eu sa o urmaresc?Cu ce drept ii tulburam eu linsitea unei plimbari pe timp de seara?
Din nou,cotiturile ei repezi pe strazile ale caror nume il pierdusem de mult,ma trezesc din reverie.Deodata,iata-ma pe o alee lminata discret de niste felinare.Ea,nicaieri.
?????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aleea era ca o intersectie.Patru strazi se uneau iar eu ma aflam exact in centru.Deodata o vad pe ea.Se afla in capatul strazii din fata mea.Dar nu mai e...cred ca mi s-a parut.Ma intorc resemnat,ferm convins ca am pierdut-o.
Din nou sunt stupefiat!In capatul strazii spre care ma intorsesem era ea.Fac greseala mortala de a inchide ochii pentru o clipa,ferm convins ca am o halucinatie.Cateva secunde mai tarziu,cand am deschis ochii,ea nicaieri.
Frate,deja e prea mult!Parca era plimbare linistita in noapte si o urmarire a fetei pe care o iubesc nu teatrul absurdului!
Din nou ma cufund in reverie.Din nou crunta lume ma trezeste.Nu mai poate omu sa cada intr-o reverie fara sa fie trezit?Un sofer ca toti soferii,adica nervos ca la 12 noaptea un idiot ii ocupa intersectia,m-a claxonat.
De data asta chiar o pierdusem.
Era atat de absurd.Dar de ce?Era tipic ei.Numai ea ar fi putut face asa ceva.
duminică, 8 martie 2009
Strangers in the night(1)
O saptamana de cand n-am mai scris.Degetele mele aluneca usor pe taste,si fragmentele dizarmonice de ganduri curg la vale.O adiere dulce imi mangaie fata.Cred ca am mostenit de la mama chestia asta cu lasatu geamului deschis ca sa aierisesc.
Ma uit in minunata mea camera.Mobilul zace pe undeva prin camera.Ganterele mele deja ponosite stau intr-un echilibru precar pe un raft prea subred ca sa le sustina greutatea.Cu ultimele forte ale bateriei,PSP-ul rage finlul unei melodii pe care nu o cunosc.Pe jos,niste servetele frmuos impaturite,o farfurie goala,o carte neinceputa si nimic mai mult.
In aceasta austeritate neinchipuita ma simt ca o constructie incidenta{cine mai asculta ceva pe la ora de romana,stia ca o constructie incidenta e o propozitie in fraza care nu are functie si care ar putea la fel de bine sa nu exite acolo}.
Adeseori,mi-am dorit,in aceste momente de plictiseala,sa sar pe geam si sa ma plimb pe strada la nesfarsit,pana ma pierd si imi arunc orgoliul la o parte ca sa-l sun pe tata sa ma gaseasca.
Dar seara asta e diferita.Simt acel impuls de a sari pe geam mai puternic ca niciodata.
Cu grija,imi iau adidasii,ma imbrac subtire cum imi place mie,adica numai un hanorac si blugii si pornesc la drum.
Pe strada.Linistea si pace,nemiscarea,stabilitatea ma face sa-mi vindec sechelele provocate de prea mult invatat la geogra sau fizica.
Si acolo o vad pe ea.Sta nemiscata sub un felinar.E fata pe care o iubesc de ceva vreme.Se uita la mine,cred ca aruca o momeala.Ma fac ca nu o vad si ca din senin la 30 de metri de ea ma opresc si ma sprijin de un stalp.Ea ma priveste cu un oarecare dispret."N-ai curaj sa vorbesti cu mine?",ma intreaba din priviri."Nu",ii raspund eu tot din priviri.
Instantaneu aproape,porneste.Fiind un bun actor,ma fac ingrijorat de ora,ma uit la ceas si pornesc si eu dupa ea.Merge destul de repede.Eram multumit ca nu era nevoie sa mimez un pas de balerin ca sa nu ii dau de banuit.Dar,in subconstient,eram sigur ca ea imi stia fiecare gand.
Deodata,ma trezesc din reverie.Ea travaerseaza strada.Un tramvai vine.Cu viteza unui animal de prada ea se urca si usile se inchid.
Stupefiat privesc cum se indeparteaza.
Imi arunca o privire plina de dispret sau poate dezamagire,sincer,nu stiu."Credeam ca ai sa incerci mai mult sa ma prinzi".
O putere mare imi vine in corp.Cu o degajare maxima luasem deja hotararea.Am fugit ca un nebun aproape un kilometru dupa acel tramvai.Nici nu gafaiam cand s-a oprit.
Cu gratia care o caracteriza,s-a dat jos.A mai mers putin si apoi,fulgerator,s-a intors pe calcaie si m-a pironit cu privirea ei neagra.Involuntar,m-am sprijint intr-un stalp,ca taranu intr-o sapa.Simteam ca acel stalp e unica mea legatura cu pamantul.Credeam ca de voi indrazni sa-mi iau o clipa de pauza in atentia mea care era indreptata atat catre ea cat si catre acel unic punct de sprijin,stalpul,as fi fost inghitit de proprii mei demoni.
Liniste...
In pasi marunti si masurati incepe sa inainteze catre mine...
Ma uit in minunata mea camera.Mobilul zace pe undeva prin camera.Ganterele mele deja ponosite stau intr-un echilibru precar pe un raft prea subred ca sa le sustina greutatea.Cu ultimele forte ale bateriei,PSP-ul rage finlul unei melodii pe care nu o cunosc.Pe jos,niste servetele frmuos impaturite,o farfurie goala,o carte neinceputa si nimic mai mult.
In aceasta austeritate neinchipuita ma simt ca o constructie incidenta{cine mai asculta ceva pe la ora de romana,stia ca o constructie incidenta e o propozitie in fraza care nu are functie si care ar putea la fel de bine sa nu exite acolo}.
Adeseori,mi-am dorit,in aceste momente de plictiseala,sa sar pe geam si sa ma plimb pe strada la nesfarsit,pana ma pierd si imi arunc orgoliul la o parte ca sa-l sun pe tata sa ma gaseasca.
Dar seara asta e diferita.Simt acel impuls de a sari pe geam mai puternic ca niciodata.
Cu grija,imi iau adidasii,ma imbrac subtire cum imi place mie,adica numai un hanorac si blugii si pornesc la drum.
Pe strada.Linistea si pace,nemiscarea,stabilitatea ma face sa-mi vindec sechelele provocate de prea mult invatat la geogra sau fizica.
Si acolo o vad pe ea.Sta nemiscata sub un felinar.E fata pe care o iubesc de ceva vreme.Se uita la mine,cred ca aruca o momeala.Ma fac ca nu o vad si ca din senin la 30 de metri de ea ma opresc si ma sprijin de un stalp.Ea ma priveste cu un oarecare dispret."N-ai curaj sa vorbesti cu mine?",ma intreaba din priviri."Nu",ii raspund eu tot din priviri.
Instantaneu aproape,porneste.Fiind un bun actor,ma fac ingrijorat de ora,ma uit la ceas si pornesc si eu dupa ea.Merge destul de repede.Eram multumit ca nu era nevoie sa mimez un pas de balerin ca sa nu ii dau de banuit.Dar,in subconstient,eram sigur ca ea imi stia fiecare gand.
Deodata,ma trezesc din reverie.Ea travaerseaza strada.Un tramvai vine.Cu viteza unui animal de prada ea se urca si usile se inchid.
Stupefiat privesc cum se indeparteaza.
Imi arunca o privire plina de dispret sau poate dezamagire,sincer,nu stiu."Credeam ca ai sa incerci mai mult sa ma prinzi".
O putere mare imi vine in corp.Cu o degajare maxima luasem deja hotararea.Am fugit ca un nebun aproape un kilometru dupa acel tramvai.Nici nu gafaiam cand s-a oprit.
Cu gratia care o caracteriza,s-a dat jos.A mai mers putin si apoi,fulgerator,s-a intors pe calcaie si m-a pironit cu privirea ei neagra.Involuntar,m-am sprijint intr-un stalp,ca taranu intr-o sapa.Simteam ca acel stalp e unica mea legatura cu pamantul.Credeam ca de voi indrazni sa-mi iau o clipa de pauza in atentia mea care era indreptata atat catre ea cat si catre acel unic punct de sprijin,stalpul,as fi fost inghitit de proprii mei demoni.
Liniste...
In pasi marunti si masurati incepe sa inainteze catre mine...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)